Cu SUA sau cu UE? Este o întrebare greșită.
Pe termen scurt, România nu își poate permite să piardă percepția pe care garanțiile de securitate ale SUA o oferă întregii planificări strategice de pe flancul estic. Inclusiv României. Chiar dacă această percepție nu mai este reală sau credibilă.
Alegerea, pe termen scurt și mediu, pentru România și pentru celelalte state din regiune nu este, așadar, între America SAU Europa, ca opțiune binară și reciproc exclusivă.
Discuția reală ar trebui să fie, mai degrabă, despre ierarhia acestor relații și despre prioritățile care ar trebui să structureze alocarea resurselor materiale, politice, diplomatice și de implicare strategică.
În mod tradițional, politica externă și de securitate a României este organizată în jurul celor trei piloni ai trinității strategice: SUA, NATO și UE.
Școala continuistă, dominantă în instituții, susține menținerea acestui model, cu următoarea ierarhie: SUA > NATO > UE.
Școala revoluționară, din oportunism ideologic, susține formal aceeași ierarhie, dar merge mai departe, subminând și mai accentuat orice inițiativă de dezvoltare a unei Uniuni Europene a Apărării, lucru ce îi diferențiază de continuiști pe tema aceasta.
Școala reformistă susține, dimpotrivă, o reierarhizare a trinității strategice, ținând cont de realitatea strategică actuală și de problema credibilității garanțiilor de securitate americane: UE > NATO > SUA. Nu este vorba despre o alegere binară, ci despre o schimbare a ierarhiei pe un continuum de priorități în structurarea relațiilor strategice. Și asta din motive pragmatice ce țin de comportamentul administrației Trump, nu ca expresie a vreunui anti-americanism.
Prin urmare, este lipsit de sens să discutăm în termeni binari, atunci când logica adecvată este una a ierarhiilor dintre diferiții piloni ai trinității strategice.
