de Iulian Chifu*
Cine s-ar fi așteptat că va începe cu Groenlanda, cea mai mare insulă a lumii, aflată sub gheță mai tot anul? Presiunea post-Maduro a Statelor Unite asupra Danemarcei, Europei și aliaților săi pentru preluarea Groenlandei a devenit cea mai importantă criză a NATO, dar mai ales se transformă în puncul de ruptură al lumii bazate pe reguli. Marea Ruptură transatlantică este tot mai probabilă, atunci când Donald Trump, președintele Statelor Unite, proferează amenințări directe asupra aliaților săi, utilizând inclusiv politica de constrângere prin tarife. Abordarea temei crează dificultăți majore atunci când securitatea statelor europene, cu precădere a celor din flancul estic, este dependentă de Statele Unite și prosperitatea lor, dar și apărarea, în viitorul apropiat, ține de Uniunea Europeană, coerența și convergența pozițiilor europene. Dacă mai adăugăm aici și experiența istorică a statelor care au trait aproape jumătate de secol sub comunism și în sfera de influență a Rusiei, nevoia de a menține regulile și dreptul internațional și respingerea abuzului și utilizării forței, devine limpede că avem de a face cu furtuna perfectă în privința deciziilor imediate ale României în privința raportării la tematica legată de Groenlanda.
