E ok ca Romania, prin presedintele ei si oficialii guvernamentali, nu se plaseaza MILITANT de nicio parte. Pozitia presedintelui Nicusor Dan este corecta, in esenta ei.
Nu e ok ca nu fixam reperele si nu suntem acolo, tocmai ca sa ne reprezentam pozitia, sa fim vocea ratiunii daca asa consideram ca e cazul, sa argumentam in favoarea coborarii temperaturii si a gasirii de solutii constructive. Altfel, ce credem noi de acasa, din fotoliu, cand toata lumea e la Davos, poate sa fie extraordinar si perfect corect, dar va ramane irelevant. (Si nu, reprezentarea acestei opinii la niveluri inferioare, oricat ar fi de competenti oamenii sau de bine intentionati, nu va avea impact, cand discutiile au loc doar la cel mai inalt nivel si deja toate canalele diplomatice se scurtcircuiteaza).
Absenta Romaniei de pe scena internationala nu arata nici SOLIDARITATE (si astfel submineaza fundamentele pe care s-a bazat toata orientarea noastra strategica si politica externa si de securitate post-1989, materializate in aderarea la UE si NATO, organizatii eminamente fondate pe ideea de solidaritate) si nici nu e de natura sa ne poata apara INDEPENDENTA.
Da, Romania are o pozitie extrem de inconfortabila intre Statele Unite si Europa. Depindem in continuare fundamental de SUA (nu doar strategic, dar si din punctul de vedere al tuturor dotarilor si instalatiilor militare de pe teritoriul national). Nu e ceva ce se poate schimba curand si nici ceva ce Europa poate inlocui prompt si/sau convingator.
Nici nu e o schimbare pe care sa ne-o dorim neaparat. Stiu ca nu pare asa, stiu ca e posibil sa ne confruntam cu evenimente catastrofale inainte de orice scenariu mai bun, dar in continuare administratia americana, chiar si asa, subordonata lui Trump, e mai mult decat Trump. Mai e Congresul. Mai sunt alegeri partiale anul acesta. Mai vin alegeri prezidentiale in 2028. Mai e societatea, istoria, cultura politica americana. Sigur, o mare parte este aliniata cu MAGA, cu Trump, cu Republicanii. Dar nu toata.
Si chiar si asa, ramane complexitatea dinamicii internationale. Ramane chiar si hazardul – adesea joaca un rol mai mare decat ne place sa admitem. Raman ceilalti mari jucatori (nu auzim nimic zilele astea dinspre China sau Rusia, dar nici dinspre Australia, Japonia, Coreea de Sud, India… dar asta doar pentru ca nu e – inca – razboiul lor, insa cu siguranta observa, noteaza si actioneaza deja!). Raman harta si geopolitica: ambele ne spun ca America si Europa ar fi adversare doar in scenarii cu totul si cu totul absurde si disruptive. Nu suntem acolo. Istoria nu a inceput si cu putin noroc, nu se va termina cu noi. Lumea a trecut prin episoade mai dramatice.
Toata Europa asta incearca, si prin cooperare si prin opozitie: sa pastreze relatia cu SUA (vezi de pilda jocul foarte complicat, dar admirabil, facut de foarte-liberalul SG NATO Mark Rutte). Nu fara a modifica aceasta relatie, iar asta nu exclude faptul ca Europa in acelasi timp isi consolideaza autonomia strategica (in ritm accelerat!). Poate nu ne bucura modificarile, dar hai sa recunoastem ca si lumea s-a schimbat enorm, si nu de ieri.
Romania este mai vulnerabila, in coltul Europei, decat multe alte tari, inclusiv decat Polonia aproape-vecina. Avem slabiciuni interne si in plan extern, inclusiv securitar. Si daca am vrea sa fim mai aventurosi, n-am avea cu ce. E normal, prin urmare, sa vrem sa pastram cat de mult se poate din relatia transatlantica si sa nu fim in prima linie a initiativelor privind reactia la Groenlanda.
Ce nu e normal e sa tacem, sa lipsim. E gresit sa minimizam amploarea crizei pe care o traim. E gresit sa negam ca optiunile aflate pe masa sunt reciproc excluse. Calea catre compromis nu e nici negarea problemei, nici statul cu fundul in doua luntri, nici formularile ambigue si ambivalente. Compromisul se face pastrand clare reperele morale, legale, principiale, valorice, pragmatice si legate de interesul national dupa care te ghidezi. Si acceptand ca, pentru pastrarea acestei linii, uneori vei ceda, vei face concesii, vei fi tolerant, dar alteori va trebui sa te pronunti raspicat si ferm. Ca vei urma cu consecventa exact linia euratlantica, aceea careia ii ramai loial, dar fara sa negi cat de radical sunt schimbate circumstantele si fara sa te faci ca ploua sau ca nu te priveste.
Mai presus de orice, daca vrei sa iti poti proteja interesele, fie ca o faci in comun cu aliatii europeni, fie ca o faci cu cei americani, trebuie sa fii acolo. Nu esti in joc, nu contezi. Incerci sa stai sub radar, ca poate trece si nu mai e nevoie sa te pronunti? OK, e posibil sa iti iasa pe termen scurt. Dar aliatii cu siguranta vor remarca si vor tine minte. Iar cand o sa ai nevoie de ei, o sa se faca si ei ca ploua. Iti vor acorda importanta pe care ai demonstrat ca o ai ca furnizor de securitate si contributor la proiectele comune. Iar competitorii iti vor remarca si ei lipsa de fermitate, de hotarare, incapacitatea de decizie si lipsa vointei de a lupta pentru interesele tale. Disponibilitatea infinita la relativism moral si oportunism care, din pacate, te-a consacrat deja de-a lungul istoriei. Asta semnaleaza ca esti slab si usor de constrans.
Absenta Romaniei din dezbaterea cu privire la Ucraina, Groenlanda, Iran, Venezuela, Europa, relatia transatlantica este contrara interesului national si ne submineaza cu fiecare zi capacitatea de a-l apara.
Neparticiparea presedintelui Nicusor Dan la Davos este o greseala strategica si o eroare de calcul. Nu exista scuza pentru a nu fi acolo unde sunt toti liderii relevanti pentru Romania. Nu exista scuza ca nu au reusit consilierii sa-i faca o agenda suficient de consistenta. Agenda presedintelui nu se face in functie de priceperea consilierului – care, apropo, cu toata modestia afisata, are toata capacitatea diplomatica si un nivel exceptional de experienta incat sa se achite exemplar de sarcinile care ii revin! Daca intr-adevar agenda presedintelui nu avea cum sa fie consistenta, asta e doar pentru ca Romania a devenit irelevanta prin indecizie si/sau deciziile luate in ultima vreme. Presedintele ca persoana conteaza prea putin si doar atunci cand are un profil personal iesit din comun, pozitiv sau negativ. Altfel, acolo e reprezentata institutia presedintelui. Iar in conditiile actuale, a sasea tara din UE ca pondere de vot in Consiliul European nu are cum sa fie considerata irelevanta decat daca ea insasi se pozitioneaza ca atare.
Nu vrem sa ne antagonizam Washingtonul? Excelent, sa n-o facem! Ati vazut campania de comunicare a danezilor pe social media de zilele astea? Se adreseaza direct poporului american si nu spune decat „noi chiar am crezut ca suntem prieteni… noi chiar va suntem prieteni! Am crezut ca si voi sunteti prietenii nostri. Dar nu asa procedeaza prietenii. Suntem confuzi, tristi, dezamagiti, speriati. Dar va asteptam oricand sa reveniti ca prieteni, noi nu ne dorim nimic altceva, nu dorim nicio confruntare, suntem gata sa va ascultam si sa va respectam dorintele, va cerem doar sa ne respectati si voi”. Nici Danemarca, statul european pana nu demult cel mai apropiat de SUA ca orientare strategica, nu doreste sa isi antagonizeze SUA.
Nu e nevoie sa trimitem si noi trupe in Groenlanda, nu e nevoie sa condamnam vocal actiunile SUA. E nevoie doar sa fim acolo. Sa participam. Sa ne spunem punctul de vedere, oricare ar fi el.
Apelul presedintelui Nicusor Dan la a inceta sa ne facem rau unii altora este corect. Dar in clipa asta, toata lumea e in sufragerie, agitandu-se, incercand, dezbatand, iar noi graim vorbe intelepte in oglinda, inchisi in baie.
De asemenea, a spune ca SUA si UE se afla pe pozitii usor antagonice neaga insasi importanta cadrului de drept international pentru Romania. Nu merge s-o scaldam. Conflictul actual e unul fundamental, paradigmatic. E ok sa cautam un compromis, o revenire la un ton normal, la o abordare de negociere. Dar nu e ok sa relativizam tensiunea existenta intre legitimitate si domnia fortei.
Acelasi principiu se aplica discursului presedintelui cu ocazia intalnirii anuale cu diplomatii acreditati la Bucuresti. Nu poti sa accepti ca lumea se schimba dramatic si in acelasi discurs sa spui ca Romania ramane pe aceeasi abordare de politica externa. Nota bene: este perfect corecta afirmatia presedintelui ca Romania ramane fidela directiei sale de politica externa bazate pe pilonii UE-NATO-SUA. Dar abordarea trebuie sa se schimbe in acord cu modificarile substantiale pe care le noteaza el insusi in plan international! A insira o lunga lista care include fix acum, din toate momentele posibile, Initativa celor Trei Mari, imbunatatirea relatiilor cu Balcanii, etc, inseamna ca de fapt iti scapa (sau te faci ca nu vezi) esentialul! Inca o data: fireste ca toate aceste directii de actiune sunt corecte. Dar din discursul prezidential nu se desprinde exact intelegerea profunda a faptului ca traversam un moment care ne solicita o adaptare fundamentala si o reprioritizare la fel de ampla, pe langa care tot restul paleste.
Nicusor Dan trebuia sa fie la Davos. Da, chiar si teleleu, chiar si daca nu avea mare agenda, chiar si daca avea una din acele deplasari „fara substanta”. In plus, niciun gest in plan diplomatic nu e nesemnificativ. Prezenta sau absenta in sine transmite un mesaj. Abtinerea transmite un mesaj. De ani de zile semnalez ca Romania trebuie sa aiba o agenda mai consistenta, ca trebuie sa jucam, sa investim, ca nu mai merge sa dam doar din gura si sa ne tragem in poze. Dar nici nu putem sa punem pauza oricarei actiuni externe pana ne adunam noi in plan intern. Nu putem sa suspendam participarile pana stim exact ce vrem si cum. Acum, mai mult ca oricand, trebuie sa fim acolo fie si ca sa fim o voce care spune ca sprijinim consolidarea Europei in acelasi timp in care credem in continuare in mentinerea relatiei cu SUA. Si, daca se poate, sa venim si cu idei. Daca nu se poate, macar atat sa spunem. Dar oricum ar fi, e inacceptabil si iresponsabil sa lipsim.
