de Valeriu Stoica
Rămasă în țară, familia a suferit teroarea totalitară: sora a fost închisă mai mulți ani, tatăl a stat ascuns într-un pod, ca să nu fie arestat și el, iar mama a muncit într-o fabrică de pantofi.
„Din toată familia noastră am rămas numai noi.” Cu aceste cuvinte o întîmpină Ioana Celibidache pe Monica Pillat în seara de 27 septembrie 2009, la Paris, în apartamentul de pe Rue Boissière. Mătușa și nepoata nu se întîlniseră pînă atunci. Prima plecase în exil în 1946, cînd nepoata încă nu se născuse. Au rămas apoi despărțite mai bine de șase decenii, fie de vitregiile, fie de capriciile istoriei. Din dialogurile „față către față”, prilejuite de această întîlnire tîrzie, și din cele care au urmat prin e-mail, timp de șapte luni, s-a născut cartea Ioana Celibidache, o mătușă de poveste, publicată la Editura Humanitas, într-o primă ediție în 2011, cu puțin timp înainte ca mătușa să se fi stins din viață, și într-o a doua ediție în 2025.
