Bucureștiul trăiește, de prea mult timp, fără concept de sine, ca și cum ar fi doar un spațiu de administrat, nu un proiect de poziționare într-o lume în care orașele devin actori strategici. În epoca în care identitatea urbană, brandul de oraș și diplomația dintre metropole cântăresc greu în economie, cultură și influență, o capitală fără poveste riscă să devină doar fundal.

De la noul primar aștept alt tip de exercițiu de putere: unul lucid, sofisticat, care pornește de la câteva întrebări incomode. Ce fel de capitală vrea Bucureștiul să fie în Europa și în regiune? Ce chip are orașul pe care îl propunem investitorilor, universităților, artiștilor, organizațiilor internaționale? Ce alianțe urbane construim, dincolo de protocole formale, și ce loc ocupăm în rețeaua marilor orașe care își fac deja propria politică externă?

Un lider adevărat nu se ascunde în spatele listelor de proiecte, ci formulează un concept clar pentru oraș: care este promisiunea Bucureștiului, care este estetica lui recognoscibilă, care este povestea pe care o spunem despre noi înșine și pe care alții o pot repeta fără ezitare. Întrebarea esențială pentru noul primar este simplă și, în același timp, exigentă: ai curajul să tratezi Bucureștiul nu ca pe un dosar de gestionat, ci ca pe o idee de reprezentat și să îți asumi consecvent această idee în următorii ani?