Țara, definită în esență prin teritoriu și limbă, este a tuturor românilor, indiferent unde ne situăm în divergențele și polarizările dintre noi. Am vorbit, poate, primul, ca psiholog, despre neîncrederea interpersonală în țară și despre cum vom ajunge la aceste polarizări, în urmă cu peste un deceniu, dar nu s-au luat măsurile necesare și am ajuns astfel la situația în care, antagonizați, forțăm acum țesutul social dintre noi, punând la risc întreaga țară.
Iar țara trece, în 2025, poate, prin cel mai periculos an de după Revoluția din 1989. Dacă în prima jumătate a anului ne-am confruntat cu o criză politică majoră (în context de austeritate economică), în a doua jumătate am intrat într-o criză fiscal-bugetară, cu potențial de a ne bloca funcționarea. Am mai avut în această perioadă astfel de crize, dar parcă niciodată atât de legate și într-un context internațional atât de periculos la rândul lui – un război la graniță și redefinirea instituțiilor democratice și ordinii internaționale.
De aceea, este important, fără să ne anulăm valorile și opiniile care ne despart – lucruri normale într-o democrație și care protejează țara, în condițiile în care dacă X dă greș, non-X rămâne! -, să creăm punți între noi, prin respect și solidaritate când e vorba despre români și România. Numai astfel vom putea avea o rețea națională care protejează țara în această perioadă complicată și care susține securitatea și dezvoltarea acesteia, odată ce ieșim din această criză.
