de Iulian Chifu*
Este binecunoscută butada nevoii de a avea concomitent o armată de elită și o diplomație bine pregătită, în caz de război, pentru a nu câștiga războiul și pierde pacea. Tot în aceeași logică, negocierile de pace, sau măcar încetarea focului, sunt premize pentru a opri războiul și a oferi un respiro trupelor și speranță populației. Ei bine, în războiul cu spectru larg – full spectrum warfare – desfășurat de Rusia în Ucraina și împotriva democrațiilor și a Europei, Războiul și Pacea nu mai sunt antagonice, iar integrarea planurilor face ca negocierile să devină instrument de război și câștiguri la masa verde care nu trebuie să altereze obiectivele inițiale, ci doar să multiplice instrumentele de obținere a obiectivelor maximale și să dobândească, în același timp, consacrarea și recunoașterea victoriilor.
