de Remus Pricopie
Au trecut treizeci și cinci de ani de când Internetul a fost deschis lumii ca o promisiune a libertății și a cunoașterii. La acea vreme, într-o epocă încă dominată de granițe rigide și de circulația lentă a informației, rețeaua părea un miracol: primul spațiu global în care distanțele deveneau irelevante, iar accesul la cunoaștere nu mai depindea de privilegiile geografiei. În jurul acestui miracol tehnologic s-a construit, treptat, o filozofie a progresului: o lume în care ideile circulă liber, colaborarea devine firească, iar educația și cultura se democratizează.
Ca orice invenție a omului, Internetul a purtat în el, încă de la început, două semințe: una a luminii și una a umbrei. Astăzi, când aproape fiecare gest al vieții trece prin rețele digitale, vedem mai clar ca oricând această dublă natură. Vedem îngerul care apropie oameni, dărâmă bariere și creează oportunități nebănuite. Dar vedem și diavolul, care manipulează, radicalizează și răstoarnă adevăruri cu o ușurință înfricoșătoare.
