România e o țară din sud-estul Europei. Adică e simultan și în est, și în sud. Dar noi avem de la o vreme exclusiv obsesia flancului estic.

Nu zic că flancul estic nu e important. Dimpotrivă, e foarte important. Zic doar că ratăm un punct forte al nostru, acela de a aparține simultan estului și sudului, fapt care ne conferă o mare deschidere.

În fond, jumătatea estică a Mediteranei este cel puțin la fel de relevantă pentru noi dpdv strategic ca Marea Neagră și Asia Centrală. (În anumite analize, țările balcanice – inclusiv România – sunt puse împreună sub numele de nord-estul Mediteranei).

Geografia fiind cea care este, rutele comerciale (și, prin extensie, coridoarele militare) dinspre est trec prin Marea Neagră, iar cele dinspre sud, prin Marea Mediterană. Ca atare, suntem ținuți să proiectăm putere și/sau influență în ambele zone.

Egiptul, Siria și Libanul sunt la fel de importante pentru noi ca Ucraina, Kazahstanul sau Azerbaijanul.

Avem o dublă natură. E în avantajul nostru să începem s-o folosim. Zic asta fiindcă tot vorbim acum de strategii de securitate.