Cu Washingtonul absorbit de războiul cu Iranul și cu alegerile de la jumătatea mandatului în noiembrie, fereastra în care un aliat poate deveni util este scurtă. Aceasta a fost premisa de la care a pornit Kurt Volker, fost ambasador al Statelor Unite la NATO și fost reprezentant special pentru negocierile privind Ucraina, în dialogul găzduit de la București, în cadrul unui format special Club România, pe tema “Romania and the Black Sea Region in a Changing Transatlantic Order”.
Lectura lui Volker asupra Washingtonului a fost lipsită de menajamente. Administrația Trump se află în dificultate din cauza războiului cu Iranul, iar presiunea pentru încheierea lui este mare și vine inclusiv dinspre statele din Golf, care au fost ele însele în linia de foc. Calendarul electoral amplifică totul: în noiembrie, republicanii riscă să piardă patru locuri în Senat, iar următorii doi ani ar putea fi consumați de procese, pentru președinte și pentru familia sa. Într-un astfel de context, a explicat Volker, deciziile se iau într-un singur loc: Trump nu ascultă de nimeni, hotărăște singur, iar aparatul implementează.
Consecințele pentru Europa de Est decurg direct de aici. Președintele american nu vrea să îl irite pe Putin și nici pe chinezi, iar sprijinul pentru Ucraina este calibrat cu această grijă, chiar dacă situația Rusiei nu este deloc bună în acest moment. Volker consideră posibil ca anul viitor Putin să fie nevoit să accepte un armistițiu. Cât despre ambiția de fond a Kremlinului, refacerea imperiului sovietic, verdictul lui a fost tranșant: proiectul se va prăbuși.
Pe Orientul Mijlociu, Volker a fost la fel de direct. Scenariile de schimbare de regim la Teheran nu sunt excluse în discuțiile de la Washington, iar Israelul ar putea contribui la ele. Indiferent cine va conduce Israelul, linia față de Hamas și Hezbollah va rămâne la fel de dură. O altă problemă majoră pentru administrație se conturează, în opinia lui, în Venezuela, în jurul contractului petrolier. Iar atitudinea anti-europeană a Casei Albe are, a observat el, un aliat neașteptat: greii industriei tehnologice americane nu sunt prietenii Europei, iar acest lucru alimentează poziția președintelui.
Partea despre România a fost cea mai densă în recomandări. Vestea bună: România este privită bine la Washington, mai bine decât multe alte țări occidentale. Vestea incomodă: acest capital nu se convertește singur. Volker a insistat că România trebuie să vină cu proiecte concrete și să le spună americanilor ce câștigă dacă intră în ele, Coridorul Vertical fiind exemplul la îndemână, în loc să aștepte ca Washingtonul să propună. Avantajele există și sunt rare: pământuri rare, Dunărea, Marea Neagră, poziția geografică, petrol și gaze. Ce lipsește este capacitatea de a le folosi în interes propriu. Recomandarea lui practică: un survey național al resurselor de pământuri rare și accesul la tehnologia de extracție, pentru care opțiunea americană este pe masă.
Mesajul cu care Kurt Volker a lăsat sala a fost unul de calendar, nu de doctrină. Washingtonul are, în următoarele luni, puțină atenție disponibilă pentru Europa, iar cea care există se îndreaptă către aliații care vin cu un dosar, nu cu o listă de așteptări. România are, în opinia lui, un rar avantaj de percepție. Ce face cu el, în intervalul dinaintea alegerilor americane din noiembrie, este o decizie de la București.