România are nevoie de consolidare fiscală. Dar dacă încearcă să o facă folosind exclusiv instrumentele și reflexele economice ale anilor 2010, riscă să producă exact tipul de fractură socială și radicalizare politică pe care le-am văzut în Grecia.
Diferența este că lumea anului 2026 oferă României ceva ce
Grecia nu a avut niciodată: oportunitatea de a conecta disciplina fiscală la un nou val global de investiții în infrastructură digitală, energie, inteligență artificială și capacitate administrativă.
Miza reală nu este dacă România trebuie să facă reforme, ci dacă le va face inteligent, folosind instrumentele viitorului, sau dacă va încerca să rezolve problemele prezentului cu doctrine economice aparținând unei lumi care între timp s-a schimbat fundamental.
Întrebarea pentru următorii ani nu este doar cum reducem deficitul, ci dacă vom reuși să transformăm această perioadă de ajustare într-un proiect de modernizare a statului și de repoziționare economică a României. Pentru că piețele pot oferi încredere și finanțare. Însă avantajele competitive structurale care separă economiile de succes de cele care eșuează în middle income trap se construiesc prin strategie, investiții și capacitate de execuție.
