Ieri la Sofia, la Green Transition Forum, am reprezentat România la panelul ministerial regional. Discuția a fost despre securitatea energetică în noul context geopolitic. Concluzia mea, în trei puncte:
- Pragmatism înaintea ideologiei. Ordinea corectă a tranziției energetice e una singură: (1) securitate (fără blackout); (2) accesibilitate/competitivitate (prețul energiei); (3) verde. Green Deal a inversat-o, iar Europa a plătit factura, în prețuri mari la curent și competitivitate industrială redusă. Tranziția se câștigă nu cu doctrină, ci cu cap, așa cum a început să facă România: gaz din producție proprie (Neptun Deep, 8 bcm/an din 2027), nuclear (Cernavodă 3&4 reluate, Doicești – cel mai avansat proiect SMR din UE), regenerabile cu stocare.
- Parteneriate regionale, nu izolare. Singuri suntem mai scumpi și mai puțin siguri. Coridorul Vertical, interconexiunile Negru Vodă–Kardam, Vulcănești–Chișinău etc. sunt arhitectura unei piețe regionale care trebuie să funcționeze mai bine. Am demonstrat ce putem face împreună când ne-am unit forțele în 2024-2025 și am pus ca prioritate zero dezvoltarea interconexiunilor energetice între Estul și Vestul Europei. Asta înseamnă piață europeană unică pe bune, nu doar pe hârtie.
- Curaj să nu mai așteptăm semnalul altora. Avem resursele, expertiza și instituțiile. Combustibilul nuclear de la Pitești ne face singurul stat membru UE care își produce propriul combustibil, iar asta e suveranitate strategică. Romgaz–Azomureș e modelul: cumpărăm capacitate industrială ca gazul românesc ieftină să se traducă în locuri de muncă și productivitate agricolă, nu în export de molecule. Iar viitorul — centre de date, infrastructură AI — se va construi acolo unde energia e sigură, accesibilă și curată. România poate fi și trebuie să fie acolo.
Securitatea energetică ESTE securitate națională. Am pornit pe un drum corect în ultimii ani. Trebuie doar să continuăm.
