Termoficarea din România trece printr-o criză majoră, iar explicația ține atât de trecut, cât și de viitor. În 1989 existau aproximativ 315 localități conectate la sistemele centralizate de încălzire. Astăzi, mai sunt sub 35. Prăbușirea nu a fost întâmplătoare, ci rezultatul direct al lipsei de investiții. Rețelele au îmbătrânit, pierderile au crescut, iar sistemele nu au mai putut face față unei economii moderne.
Paradoxul este că, din punct de vedere economic și tehnologic, termoficarea centralizată rămâne una dintre cele mai eficiente soluții, mai ales în orașele mari. Contextul începe însă să se schimbe. Noile reglementări europene și sistemele de taxare a emisiilor vor face ca încălzirea individuală pe gaz să devină tot mai scumpă. Asta poate împinge consumatorii înapoi către sistemele centralizate.
Dar revenirea nu se poate face cu tehnologia veche. Viitorul termoficării înseamnă diversificarea surselor de energie. Astăzi, majoritatea sistemelor depind aproape exclusiv de gaz, ceea ce este o vulnerabilitate. Direcția este clară: pompe de căldură industriale, energie geotermală, recuperarea căldurii reziduale (inclusiv din centre de date) și un mix energetic mai flexibil.
Există deja exemple unde utilizarea energiei geotermale a redus costurile și a atras noi consumatori. Asta arată că tranziția este posibilă. Sistemele centralizate pot avea viitor doar dacă trec de la modelul vechi bazat pe gaz la soluții moderne, eficiente și diversificate.
