Reforma italiană a magistraturii a eșuat. Guvernul Meloni intenționa modificarea Constituției pentru a separa cariera procurorilor de cea judecătorilor, a reorganiza CSM în două consilii judiciare pentru cele două ramuri ale magistraturii și a redefini mecanismul disciplinar vizând magistrații. Dar cetățenii italieni au spus NU: 54% voturi împotrivă, la o participare de aproape 59%. Acest referendum ar trebui să dea de gândit și autorităților de la București. Căci nu e vorba doar de un episod de politică internă italiană, ci este un avertisment pentru toate democrațiile în care resentimentul politic față de procurori încearcă să se deghizeze în „reformă”.
Să fim realiști: în România, ofensiva anti-procurori a început în 2012, cu atacurile împotriva DNA inițiată de opoziție, finalizată de cei aflați la guvernare în 2018 și desăvârșită de aceeași prin noile legi ale justiției din anul 2022. Aburită cu necesitatea „reformei justiției”, România a refuzat prea mult timp să vadă că separarea carierelor nu este o reformă nici tehnică, nici neutră. Ea a fost expresia unei suspiciuni politice cultivate împotriva procurorului și, în fond, împotriva ideii că acuzarea trebuie să rămână în interiorul magistraturii, sub protecția acelorași garanții de independență instituțională.
