S-ar putea să fiu singurul din România care o face parcurgând tot ce apare, consultând sursele, încercând să am o imagine exactă a ceea ce se întâmplă.
În media autohtonă nu se acordă atenție subiectului iar, atunci când se discută, câte vreun expert de ocazie afirmă „va fi bine”. Atât. Genial.
În această seară Washington Post relatează că generali de la vârful Pentagon l-au avertizat pe Trump că intervenția în Iran este o aventură, deoarece SUA nu are muniții suficiente și nici sprijin consistent din partea aliaților.
A urmat o rafală de negări pe Social Truth, în stilul caracteristic. Trump vrea o intervenție chirurgicală. Dacă s-ar putea, o rachetă de avertisment și ayatollahul să capituleze.
Ieri New York Times a publicat un amplu material în același sens, de ce este riscantă intervenția în Iran.
Iranul nu este Irak, nu este Siria, nu este Libia.
Iranul face parte din grupul select al țărilor care produc sateliți și îi lansează pe orbită prin mijloace proprii.
Iranul nu ansamblează mașini, ci are o producție proprie, de la design până la livrare pe piață.
Iranul este una dintre puținele țări din lume care folosește roboți medicinali pentru operații în caz de cancer.
Programul nuclear iranian este imposibil de distrus cu tehnologia disponibilă la ora actuală în lume. Anul trecut în războiul de 12 zile GBU – 57 nu a reușit să producă decât pagube la suprafață. Iranul nu folosește beton pentru bunkărele atomice, ci UHPC. GBU – 57 pătrunde la 60 de metri adâncime în betonul obișnuit dar la doar 2 metri în UHPC.
Din acest motiv, Iranul este complet inflexibil în cadrul „negocierilor” cu SUA.
Steve Witkoff a declarat că Iranul se află doar la o săptămână distanță de îmbogățirea uraniului necesar bombei nucleare.
Personal, cred că Iranul a ajuns deja la acest nivel tehnologic și nu poate fi oprit, cu mijloacele militare din acest moment.
Iranul a avut două puncte vulnerabile în Războiul de 12 zile. Primul, apărarea antiaeriană. Rezolvat cu sprijin din partea R.P. Chineze. Al doilea, războiul electronic. Federația Rusă a dotat de atunci Iranul cu cele mai avansate mijloace tehnice. Krasukha – 4, Murmansk – BN sau Kalinka – doar pentru cunoscători. Iar toate aceste componente sunt integrate în BeiDou-3 din R.P. Chineză. Pentru a înțelege despre ce este vorba. O rachetă americană lansată asupra Iranului nu are acces la GPS, trebuie să treacă pe frecvența chineză pentru orientare. Let’s rock!
Care este strategia pregătită de Trump și prietenii săi?
Simplu, precum în Irak sau Libia: să înceapă ploaia de rachete, între timp opoziția se mobilizează la sol și preia puterea.
Doar că militarii de la Pentagon râd cu lacrimi de această „strategie” și transmit pe toate canalele: it is not working.
Trump et comp ar prefera scenariul Libia: lovituri aeriene, Gaddafi este capturat și se încheie totul cu bine.
Libia avea radare din anii 1970, Iranul este refăcut complet cu radare având dotări de ultimă generație, a învățat lecția de anul trecut.
Libia nu avea nave de război. Iranul are o flotă imensă – inclusiv drone maritime și submarine.
Libia este practic o câmpie, usor de cucerit, Iranul este o țară muntoasă prin excelență.
Este drept, SUA are supremație aeriană. În regulă și ce va face cu această supremație? Fără trupe la sol este teribil de complicat.
Visând la scenariul libian, Donald Trump se va trezi în scenariul irakian sau sirian. Aceasta înseamnă: campanie masivă aeriană, fără atingerea scopurilor, distrugerea bazelor SUA din regiune, neprotejate față de rachetele iraniene, război la infinit. Gherile care se revoltă împotriva regimului, inițial strivite, apoi capturând câteva orașe. Război timp de ani de zile și într-un final, la fel ca în Irak, devine inevitabil ca SUA să trimită trupe la sol. Mai departe, nimeni nu știe. Oricum, dacă va începe acest război va continua și după ce Trump nu va mai fi președinte.
Ei, acum se înțelege mai bine de ce Trump tot ezită să dea ordinul? Nici el nu mai este așa de convins că va fi ușor cu Iranul.
Soluția? Ascultați-i pe generalii de la Pentagon, au trecut prin multe războaie și știu ce se poate și ce nu se poate.
