Patru observații pe marginea participării României prin președinte Dan la Consiliului pentru Pace și a vizitei consistente a ministrului Predoiu în SUA:
1. Dincolo de abordările ideologice SUA rămân SUA. Orice discuție despre securitatea României, despre viitorul României care eludează partenerul strategic american este pur și simplu neserioasă.
2. Relansarea relațiilor s-a produs. Semnele se vor vedea în curând. Este, dacă vrem, momentul anului în politica externă.
3. Să dăm la o parte ferm aserțiunile unei părți a criticii nu tocmai bine intenționate sau poate doar neprofesioniste care susține că ar fi necesar să optăm pentru SUA sau UE. Aici nu e de ales una sau alta ca la opere de artă, produse vestimentare, etc. Ambele relații sunt vitale, din unghiuri diferite.
4. În politica externă trebuie să ai obiective mari. Prin reîncărcarea cu conținut a parteneriatului strategic cu SUA, România se plasează ca un potențial factor de recoagulare, de netezire a asperităților și a divergențelor în cadrul dialogului transatlantic SUA/ UE.
Putem juca bine această carte!
Dacă tu însuți te vezi mărunt, în geopolitică nu ai nicio șansă. E un adevăr axiomatic.
Felicitări tuturor celor care au făcut posibilă această perspectivă, președintelui Dan, ministrului Predoiu și „echipelor” care au lucrat în pregătire.