Industria europeană se află într-un moment de adevăr. Nu din motive ideologice, ci din motive economice foarte concrete. Lumea în care comerțul internațional era guvernat de reguli comune și concurență loială a dispărut. În locul ei a apărut o realitate dominată de putere, subvenții masive și politici industriale agresive.
Statele Unite își protejează producția prin programe explicite de tip „Buy American”. China își sprijină industria strategică prin „Made in China”, combinând subvenții, acces preferențial la energie și bariere comerciale. Europa, în schimb, continuă să creadă că deschiderea unilaterală este o virtute în sine, chiar și atunci când ceilalți jucători nu mai joacă după aceleași reguli.
