Europa cu două viteze revine în prim plan. Tradițional, România se opune unui astfel de format al cercurilor concentrice sau geometriei variabile. Practic, România nu face parte din acest nucleu. Și apar, evident, întrebări.

În timp ce premierul Ilie Bolojan este primit la Berlin de cancelarul Friedrich Merz, vice-cancelarul și ministrul de finanțe german, Lars Klingbeil, i-a invitat pe omologii din Franța, Italia, Olanda, Polonia și Spania la o videoconferință.

În scrisoarea respectivă, Klingbeil insistă pentru o Uniune Europeană cu “două viteze” formată dintr-un nucleu al celor șase economii de top. Adică Germania, alături de Franța, Italia, Olanda, Polonia și Spania.

Ideea centrală: suveranitate și competitivitate într-o lume geopolitică în schimbare Ce cuprinde planul? Patru axe:

– Uniunea Piețelor de Capital (o accelerare a acestei fete morgana a summit-urilor UE prin crearea Uniunii Economiilor și Investițiilor, îmbunătățind accesul firmelor la finanțare);

– Consolidarea monedei euro, inclusiv rolul să internațional ca monedă sigură de refugiu;

– Coordonarea investițiilor în apărare (frază cheie: motor de creștere economică inclus în noul buget al UE);

– Asigurarea accesului la materii prime critice.

Sunt două întrebări la care ar trebui să răspundă România:

1. Avem ambiția de a face parte dintr-un astfel de format, ducând unitatea europeană la un alt nivel, al celor care își doresc mai mult și acționează pentru mai mult, și cum o urmărim?

2. Rămânem la opțiunea tradițională că o Europă cu două viteze răstignește conceptul de unitate și coeziune, deși de data aceasta țările din primul cerc ar putea pedala mai puternic, sub presiunea geopoliticii timpului nostru?