Ceea ce a făcut Maia Sandu referitor la subiectul pe care însăși președinta Republicii Moldova l-a inserat pe agenda publică – unirea cu România – ține de nuanțare și întreținere a temei.

Pe fond, Maia Sandu a subliniat că obiectivul său este să asigure pacea, siguranța și apartenența la lumea liberă pentru țara sa. Acest obiectiv poate fi realizat prin două mijloace: aderarea la Uniunea Europeană și sub protecția României (stat membru UE și NATO). Pentru primul mijloc există susținere majoritară în societate, pentru al doilea nu.

Dacă trecem de fraza rostită fără ezitare în interviul cu jurnaliștii britanici – “Dacă am avea un referendum, aș vota pentru reunirea cu România” -, Maia Sandu a continuat și în acel interviu cu aceleași argumente prezentate astăzi.

Aderarea la UE este planul A, unirea ar fi planul B. Și de aici începe jocul. Dacă UE și R. Moldova găsesc cum să accelereze aderarea, trecând peste veto-ul ungar legat de Ucraina (aflată la pachet cu Moldova), atunci planul B cade. De UE și statele membre depinde și posibil ca mesajul Maiei Sandu să fie un semnal al potențialelor evoluții.

Pe măsură ce Republica Moldova nu ar reuși să finalizeze negocierile de aderare la UE până în 2028, ideea unirii cu România poate deveni, din perspectiva Chișinăului, “scurtătura” către UE. Și întreținută public ar putea căpăta sprijin majoritar și ar deveni planul A. Cu oportunitățile, costurile și provocările inerente.